AJUTORUL SAU FRICA

 

AJUTORUL

 

Preambul

Astăzi este o zi mare. Am început să scriu această carte. Mai scriu un rând, mai mă gândesc o oră. Dacă o ţin tot aşa n-am s-o termin niciodată. Dar pe zi ce trece raportul dintre scris şi gândit se modifică în favoarea scrisului. Doar am gândit destul în primele zile. Şi orice început frumos nu poate să sune altfel decât aşa:

„A fost odată ca niciodată…”

carte-1

Este un început frumos, dar n-o să încep aşa, ci aşa:

 

Dragă cititorule,

Nu mă certa dacă îţi spun ceva ce deja ştiai. De fapt nici nu ai un motiv întemeiat să mă cerţi pentru că, până la urmă, repetiţia e mama învăţăturii. Dacă vei găsi ceva nou fă-ţi un pic de timp şi analizează spusele mele. S-ar putea să nu am dreptate, sau poate să greşesc. Oricum ştiu că nu vei fi tot timpul de-acord cu mine. Şi asta mă bucură cel mai mult. Pentru că, într-o bună zi, poate am să te întâlnesc şi mă vei ajuta să înţeleg.

 

Capitolul I

De ce în 2010

carte-2

Chiar, de ce în 2010 m-am apucat eu să scriu aceste rânduri? Aş putea răspunde că sunt marcat de criza economică ce ne înconjoară, că vreau să dau soluţii anti-criză, că pot fi unul dintre salvatori, dar aş minţi. M-aş minţi pe mine, dar, în primul rând, te-aş minţi pe tine dragă cititorule. Dacă încă mai citeşti înseamnă că ai înţeles că nu există miracole de peste noapte şi singura soluţie pentru a depăşi momente dificile eşti chiar tu. Da, tu eşti miracolul, tu eşti soluţia problemelor tale şi despre asta vom vorbi în cele ce urmează. Singurul lucru despre care vreau să-ţi atrag atenţia: NU EŞTI SINGUR. Da, tu eşti miracolul, dar asta nu înseamnă că trebuie să iei de unul singur Lumea pe umerii tăi. Nu eşti Atlas şi nici Sisif şi nici nu trebuie să fii. Ai o problemă şi nu o poţi rezolva: strigă după AJUTOR! Suntem încă destui cei care ne dorim sincer să-l oferim. Sunt sigur că şi tu eşti unul dintre noi. Poate nu te-ai străduit până acum să ceri şi să oferi ajutor. Poate nu ai avut timp, poate a fost cineva care te-a împiedicat. Acum e momentul să-ţi regândești „politica” de AJUTOR.

. . .

ULTIMUL Capitol

Tocmai în 2016

carte-3

Am găsit acest ”ciot” într-un dosar (folder) din propriul laptop. Ce să fac cu el? Au trecut șase ani și nu am mai scris nici un rând. Probabil am avut dreptate în preambul. Acum stau și mă gândesc: oare nu am avut inspirație să scriu totul atunci? Sau, poate, nu aveam de gând să AJUT? Sau, poate, nu eram întrutotul pregătit să AJUT? Sau, poate, a fost lene, delăsare? Dar dacă a fost FRICA de a nu părea ridicol că încerc să AJUT? Stau și mă gândesc dacă nu ar trebui să redenumesc această încercare. Din ”AJUTORUL” în ”FRICA”.

carte-4

Mă mai gândesc!

 

Al vostru sprijin de nădejde,

Radu – Dănuț Munteanu

Azi, duminică, 13.11.2016

Anunțuri

Mesajul Președintelui Klaus Werner Iohannis

KWJ

Oameni………………………………………………………………………………….

buni………………………………………………………………………………………..

vă……………………………………………………………………………………………

rog……………………………………………………………………………………………

să……………………………………………………………………………………………..

îmi………………………………………………………………………………………………

spuneți…………………………………………………………………………………………

Eu………………………………………………………………………………………………..

cu…………………………………………………………………………………………………

cine……………………………………………………………………………………………….

votez??????????????????????????????????????????????????????

Suntem soliDari? Da, . . . dar cu T nu cu D

solidaritate   vs   solitar

Vine momentul când, de obicei în momente extreme, devenim soliDari. De ce? Pentru că dă bine. Da!!! Hai să fim realiști. Ne-am întrebat vreo dată dacă omului care trece pe lângă noi pe stradă și vorbește singur îi este bine? Nu, niciodată! Hai, nu vă mințiți singuri. N-ați făcut-o! Nu vă pasă, de cele mai multe ori, nici de voi, darămite de alții. Da, știu, viața e grea, mai ales în România. Dar nu trebuie să vă reproșați asta. Nu e vina voastră. De vină sunt rușii, americanii, israelienii, musulmanii, UE, extratereștrii, poate chiar și Dumnezeu din când în când. Noi n-avem nicio vină. Nu noi am ales politicienii și nu noi îi suportăm și le permitem să-și bată joc de noi zi de zi. Nuuuuu, s-au ales singuri, sau, mă rog, i-au ales morții. Deși, mă îndoiesc că morții de la Colectiv îi vor vota, niciodată nu se știe. Adică știe Dragnea, dar numai el. Revenind la vină. Nu, nu suntem vinovați că BOR este cea mai profitabilă afacere din România. Asta e, unii au mai mult NOROC (ce eufemism tâmpit – un asemenea cuvânt nici n-ar trebui să existe în dicționar, cu atât mai puțin în vocabularul nostru) și se fac popi, alții muncesc și le cotizează tot bănuțul. Și, da, nu suntem vinovați că marii prelați ai BOR-ului ne fac sataniști copiii, prietenii, rudele, cu toții morți și răniți în Colectiv (ce nume predestinat, altfel extraordinar). Și, iarăși da, nu suntem vinovați că dăm șpagă oriunde și oricui, pentru că așa-i sistemul. Iar sistemul nu l-am creat noi, așa a picat din CER-uri. Adică a fost un simplu act al creației divine, adică mană cerească tot de la BOR. Dar să-i lăsăm un pic pe popi să se odinească în pace și să revenim la noi ăștia simpli, noi ăștia care suntem soliDari. Unde-s vinovații? Jos Guv . . ., jos . . . Bine c-a trecut, bine că nu-s eu, bine că nu-i copilul meu, nevasta mea, soțul meu, prietenul meu, mă rog, ceva al meu. Asta e, bine c-a trecut! Cum, mai vine? Cum, abia acum începe? Da concetățene! Abia acum începe! Poate vine un mare cutremur, poate vin inundații sau mari incendii de pădure. Poate vine, Doamne ferește, un război. Și ce, trece! Merge și-așa!!! Suntem atât de indiferenți, de indolenți, de nepăsători, dar atât de soliDari. Pardon, soliTari! Că toate atributele de mai sus nu au nicio legătură cu soliDaritatea. Nu vă mai povestesc de mărturiile celor din Colectiv care exprimă cu maximă claritate soliDaritatea, dar mai ales profesionalismul și eficiența sistemului românesc de salvare de vieți omenești. Atenție, am spus sistemul și nu m-am referit la acei oameni inimoși, care, asta e, fac parte din sistem, au pus umărul. Facem un mic rezumat a ceea ce am făcut până acum? Am dat șpăgi, am luat șpăgi, am furat, ne-am bătut joc de comunitate, ne-am bătut joc de noi, am proslăvit toți inculții și hoții nației, am pus ban pe ban pentru îmbogățirea și nemurirea sufletului (a se citi BOR), am înjurat, am urât frumosul, am hulit cultura, ne-am imbecilizat copiii și, mai nou, am început sfârșitul: să ne omorâm copiii și tinerii. Au toate astea vreo legătură cu soliDaritatea? Absolut NU!!! Suntem, pur și simplu, o țară de soliTari, o țară în care avem prieteni și/sau cunoscuți doar atunci când iese ceva. Sau când se lasă cu o chermeză, fie ea nuntă sau parastas. Din păcate acum suntem la parastas. Parastasul marelui neam de SOLItARI numit . . . Are vreun nume?